Uncategorized

De ce mă duc la lansarea cărții “Doar țiți rămâne mică”

Înainte sa rămân însărcinată și înainte sa îl am pe Vlăduț, aveam convingeri care acum mi se par amuzante dar reprezentative pentru nivelul meu de atunci și pentru mediul în care ne trăiam viata.

Despre alăptare știam ce știe toată lumea: nu e mare lucru sau e groaznic, nu oricine poate, aveam imagini cu răni, durere,lacrimi și leșin. Cum laptele se transforma în apa mai miraculos decât s-a transformat apa în vin și puiul de om trebuie hrănit cu lapte praf ca deh! Daca nu mai este, nu mai este. Despre înțărcare nu știam nimic. Auzisem eu cum pleacă mamele de acasă și gata alăptarea. Aveam niște principii și o minte deschisa, știam instinctiv sa fac diferența dintre ce e bine și ce e rău, dar toate vin la timpul lor. Nici nu aveam de ce sa îmi pun prea multe întrebări.

Pana într-o zi când o prietena mi-a zis ca se pregătește de înțărcare și își dorește sa fie cât mai putin traumatizant pentru fetita ei și cum simte ca o doare sufletul ca se încheie perioada asta minunata din viata. “Wait! What?” Hmm…da înapoi ca în filme și reia! Atunci mi s-a aprins primul beculet in suflet deși era asa întuneric încât nu a făcut mare diferenta. Dar a fost o idee pe care am reținut-o. Fetita avea aproape 2 ani.

Dupa ce am rămas însărcinată, la cursul Lamaze de la Cuibul Berzelor am discutat și despre alăptare și cât de importanta e. Si a avut loc o schimbare de mentalitate atât a mea cât și a lui. Teoretic. Si a venit și partea practica și știe toată lumea ce bine m-am descurcat. Daca nu știți, puteți citi aici.

Il am pe Vlăduț de 5 luni, am reușit sa îl alăptez exclusiv și când ma gândesc ca vine momentul diversificării si cu asta el devine mai independent, ma apuca asa o nostalgie și o tristețe pe care numai o mama le poate înțelege. Pentru ca înainte de a fi mama, nu ai cum sa înțelegi profunzimea și complexitatea relației, duioșia și lumina care iți umplu sufletul. Imaginile cu lacrimi, durere, leșin, răni și nopți nedormite înseamnă, de fapt, iubire pura, grija pentru sănătatea puiului și cel mai firesc și minunat lucru pe care l-am făcut vreodată.

Probabil aceeași duioșie și lumina au inundat-o și au inspirat-o pe Dana Ganja atunci cand a scris cartea “Doar țiți rămâne mică“, “prima poveste ilustrată românească despre alăptare prelungită şi înţărcare blândă. Începută ca un proiect editorial personal, a fost adoptată de comunitate, care i-a și finanțat prin crowdfunding publicarea“.

Pentru ca Dana și comunitatea din care facem parte, susține ceea ce pentru noi ca și familie au devenit un stil de viata și valori: babywearing-ul, bedsharing-ul, alăptarea prelungită, rolul esențial al tatălui în creșterea copilului și urmează înțărcarea blândă.

“Doar ţiţi rămâne mică” este, înainte de toate, o declaraţie de dragoste maternă. O poveste duioasă şi caldă care îi pregăteşte pe mamă şi pui pentru iniţierea într-un alt limbaj al iubirii decât cel scris cu cerneala albă a laptelui.

Lansarea cărții va avea loc în 25 octombrie la Octofun Academy si Dana are si niste invitate speciale pe care îmi doresc de mult sa le vad “live”.

Ne vedem acolo?

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s