Uncategorized

Cum am supraviețuit unui weekend la cabana cu 10 copii

A fost 1 iunie, a fost ziua lui Vlăduț în 31 mai și a fost si weekend prelungit. Ce sa facem, ce sa facem? Nu vroiam sa stam in casa si nu doream sa ii ținem ziua la un restaurant fancy, sa ne îmbrăcăm ca la nunta, sa avem meniu și oameni veniți acolo (și) din obligație. Nu e nimic in neregula cu nimic din ce am descris eu mai sus dar pur si simplu nu ma regăseam in aceste imagini.

Vroiam altceva. Vroiam natura, brazi, flori, miros de fan proaspăt cosit, cafea dimineața la răsărit pe o terasa cu vedere înspre o pădure, vroiam multi copii si prieteni buni alături. Vroiam ca Vladut sa se uite la poze peste ani si sa “se rada” de cei 4 dinți ai lui, de cum se târa si ma căra kilometri de mânuța prin curte, de cum era murdar de la atâta nisip si ce fete amuzante bebelușesti aveau prietenii lui. Îmi doream sa ii avem aproape pe cei pe care ii vedem mai rar și cu care parca niciodată nu petrecem destul timp. Imi doream timp de calitate, discuții înflăcărate la un pahar de vin după ce se culcau copiii, îmi doream…TIMP! MULT TIMP! Cu mine, cu ei, cu noi. Cu fiecare în parte. Iar 3-4 ore la un restaurant mi se părea ucigător de scurt si superficial.

Universul mi-a materializat urgent dorința si am găsit locația perfecta: Cabana Lorelin langa Belis. O cabana superba in mijlocul padurii, cu camere maricele cu baie proprie, fiecare cu balcon si o veranda pe care te puteai pierde. O curte spațioasă, cu brazi si flori, cu groapa de nisip, hinte si topogan. Cu un foișor mare cu grătar. Un loc cu dimineti perfecte si apusuri de soare de poveste, un loc creat cu tot confortul de care au nevoie 10 copii. 10 🙂 Cel mai mic avea 6 luni și cel mai mare 11 ani.

Pentru unii a fost prima ieșire la cabana. Cumva în cele 6 lunite de viata, reușiseră sa nu experimenteze si asta. Pentru noi, era prima ieșire cu atâția copii. Aveam cu toții emoții și un milion de dacă in minte: dacă nu vor dormi, dacă se îmbolnăvesc, dacă nu o sa mănânce, dacă o sa tânjească după spațiul lor în care se simt în siguranță.

Știți ce erau acei dacă, nu? Spaime de mămici nefondate! Copiii au dormit buștean (cred si eu după atâta zbenguiala prin iarba), au papat bine, s-au dat cu hinta, pe topogan, au mâncat nisip, au ras cu gura pana la urechi! Si noi pe lângă ei, doar rasul e contagios nu?

Voi ce faceți de ziua copiilor voștri? Dar când sunt weekenduri prelungite? Ii lăsați acasă sau ii luați cu voi?

Va las câteva poze mai jos ca sa simțiți mirosul de cafea proaspăt rasnita băută în iarba uda în mijlocul unei păduri de brad.

33703145_1519210264868707_423620995295739904_n33476380_201453010578785_6111847614506860544_n32744655_1021304508045809_28372807360446464_n(1)34386275_10216952046172202_8175745048533532672_n

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s